Infrastructura rutieră din România este în continuare mult în urma țărilor civilizare spre a căror bunăstare tindem. O facem doar teoretic, pentru că de la vorbă la faptă sunt mii de studii de fezabilitate care nu au avut alte scopuri în afara sifonării banilor.
Așa se face că, acum, autoritățile doar constată și ”trag semnale de alarmă” în privința poluării de pe drumurile publice, deși vina le aparține în totalitate. Niciun șofer nu ar vrea să stea cu orele, bară la bară, pe drumuri care au valori mari de trafic.
Sunt aceleași drumuri cu aceleași probleme de zeci de ani. În top se află DN1, DN7 și intrările pe autostrada A1.
Când stai în coloane, uneori și de peste 10 km, cu motorul ponit, uneori staționând minute bune în același loc, apoi înaintând cu greu, cu viteza melcului, consecința directă este degajarea de noxe. Le inhalează atât cei din trafic, cât și cei care locuiesc în apropiere.
Centrul de studii tehnice rutiere și informatice este cel care monitorizează datele din trafic și periodic le centralizează, publicându-le în studii care ar trebui să stea la baza planurilor de dezvoltare rutieră din România.
Este evident că nimeni nu bagă în seamă astfel de date, iar dacă vreo autoritate o face, atunci durează oricum prea mult până când se trece la treabă, respectiv la oferirea de alternative concrete – modernizarea Drumurilor Naționale, a centurilor care ocolesc marile orașe, plus construirea de autostrăzi.
