Ce înseamnă să trăiești într-o lume paralelă, din amintiri, din gloria anilor de prea mult timp apuși? Este lecția pe care au primit-o americanii, incapabili să se adapteze unor realități economice care au lovit și SUA, începând din 2008, de la celebra criză economică mondială generată chiar de ei.
Lumea s-a schimbat. Ne place sau nu, chiar dacă unele repere ne sunt dragi și înseamnă ceva pentru noi, nu înseamnă că putem să oprim evoluția, cramponându-ne de un trecut glorios.
Cu toții știm ce a însemnat industria auto americană. A fost și mult marketing, susținut în special de producțiile cinematografice de la Hollywood, dar și realități incontestabile, cum ar fi legendarele muscle caruri, cu performanțe tehnice uluitoare nu doar pentru vremurile apariției lor, ci și în aceste zile. Sunt însă acum piese de muzeu, păstrate cu grijă de pasionații pentru care avem toată admirația.
Mașinile americane au fost întotdeauna energofage. Cui să îi pese de consumul unui motor HEMI, atât timp cât prețurile carburanților erau irelevante. Pe lângă propriile resurse petroliere, americanii controlau industria de profil din întreaga lume, iar acolo unde nu puteau în mod direct o influențau prin felul în care manipulau volumul extracției, rafinarea și tranzacționarea. Pe cale de consecință, mai mereu au avut prețurile convenabile pentru populație, așa că nimeni nu-și punea problema consumului de carburant.
Detroit-ul este emblematic pentru industria auto din SUA. Mai bine spus…era. Metropola a decăzut într-un mod atât de abrupt, încât a ajuns să se confrunte cu depopularea. A scăzut drastic producția, ca o consecință a scăderii vânzărilor.
Vânzările scad inevitabil când produsele nu mai sunt competitive, când concurența vine cu oferte mai bune, mai fiabile, mai puțin costisitoare la capitolul mentenanță. Mașinile americane și-au păstrat ”caracteristicile” energofage. Nu au mai făcut față nici la capitolul fiabilitate și poate nici la design, generațiile în schimbare preferând altceva.
Americanii parcă se băteau cu rușii la produs mașini mari, grele și setoase de carburant. E drept că pe ruși nu-i bate nimeni la capitolul lipsă de gust, deși la anduranță au un cuvânt de spus. Astăzi nu mai este însă despre anduranță, despre cine pornește mai rapid la -40 de grade în Siberia, ci la cine consumă mai puțin și arată mai bine, deși asta e doar o chestiune de gusturi.
Inevitabilul s-a produs, iar lecția pentru producătorii americani de mașini a fost predată de japonezi. Vă dau doar un exemplu, poate cel mai relevant în privința schimbărilor de pe piața americană. Vă mai amintiți de celebrele taxiuri new-yorkeze, pe care le vedeați în aproape toate filmele americane? Erau Forduri (concurentul tradițional al GM), în majoritate. Au mai fost mici variații și cu alte mărci, dar simbolic era Fordul. Așa au fost dintotdeauna, până în urmă cu câțiva ani, când au fost înlocuite cu… Toyota. Cum? În inima simbolisticii americanilor, cei care au dezvoltat un adevărat cult pentru brandurile autohtone, să vezi nota dominantă dată acum de japonezi? Iată că s-a întâmplat!…
Parcă New Yorkul își pierde din strălucire, atunci când vezi o ”urâtanie” precum Toyota Prius și nu un Ford impunător. Doar că, în varianta hibridă, costurile de exploatare pentru Prius sunt incomparabil mai mici decât pentru un vapor produs de Ford. Taxiurile trebuie să fie eficiente, să producă bani, nu să susțină campaniile de imagine ale SUA. Poate că e trist pentru nostalgici, dar face parte dintr-o realitate pe care americanii au înțeles-o prea târziu, deși schimbările s-au produs natural, chiar sub nasul lor. Viteza de reacție aproape că nu a existat.
Și iată că venim în zilele prezentului, când se înregistrează o premieră de coșmar pentru nostalgicii americani, informație furnizată de agenția Reuters: Toyota Motor a detronat General Motors ca cel mai mare producător auto din SUA în funcţie de vânzări în 2021, marcând pentru prima dată din 1931 când producătorul auto din Detroit nu a avut cele mai mari vânzări pe piaţa americană.
Schimbarea de lider în vânzări este pusă pe lipsa continuă de cipuri semiconductoare a cauzat opriri sporadice ale activităţilor fabricilor şi a dus la un nivel record de stocuri de vehicule în 2021.
Să fim serioși… argumentul acesta sună mai mult a scuză penibilă.
O astfel de criză este pentru toți producătorii din întreaga lume. Dacă japonezii s-au descurcat altfel, înseamnă că sunt mai buni, că au anticipat mai bine o astfel de criză și au reușit să o gestioneze exemplar.
GM a declarat că a vândut 2,2 milioane de vehicule în SUA în 2021, în scădere cu 12,9% faţă de anul anterior.
Toyota a anunţat că a vândut 2,3 milioane de vehicule în SUA anul trecut, în creştere cu 10,4% faţă de 2020.
Lupta în SUA s-a dat mai mereu între General Motors și Ford, doi titani, care s-au extins în întreaga lume, devenind producători reprezentativi și în Europa, în special sub brandurile Opel și Ford. GM a fost cel mai mare vânzător de vehicule în SUA din 1931, când a depăşit Ford Motor, potrivit Automotive News. De atunci nu a mai reușit Fordul să detroneze GM, dar a fost în permanență la mică distanță în spate.
Revenind la lupta americanilor cu japonezii, diferenţa de vânzări dintre cei doi producători de automobile (GM și Toyota) a fost de 114.034 de vehicule. Poate vi se pare mică această diferență, dar este cel mai puternic semnal pentru cei care nu sunt capabili să se adapteze vremurilor prezente și să anticipeze viitorul, fiind doar o chestiune de timp până când vor fi detronați din pozițiile de lideri. Rămân istorie, chiar dacă imaginea lor ține de partea glorioasă a trecutului.
Așadar, ceea ce se întâmplă acum pe piața auto din SUA nu reprezintă doar o lecție pentru ei, pentru industria de profil, ci pentru întreaga lume, indiferent de domeniul de activitate. Este o lecție de economie, dar mai presus de toate una de istorie.
