Cei care au prins perioada comunistă știu foarte bine ce reprezenta în acele vremuri Miliția. Pentru cei mai mulți era o instituție temută, având valențe represive. Chiar dacă milițienii de la Serviciul Rutier aveau alte sarcini în comparație cu sectoriștii preocupați de turnătorii, erau la fel de temuți, în cazul în care te opreau în trafic.
În urmă cu 50 de ani, traficul rutier era incomparabil mai redus față de ceea ce vedem astăzi pe șosele. Abia dacă treceau câteva mașini pe oră, chiar și pe artere rutiere importante.
Mai ales în anii de final ai perioadei comuniste, când carburanții erau raționalizați, dându-se aproximativ 20 de litri pe lună, pe bază de cartelă, și dacă ar fi vrut și ar fi avut cu ce, românii nu puteau face prea mulți km pe șosele.
În afară de aparatul de partid, incluzându-i la categoria privilegiați și pe securiști, puțini se descurcau să facă rost de mai multă benzină. Erau rare autoturismele pe motorină, aceasta fiind folosită cu precădere la camioane.
Prahovenii erau printre cei mai ”descurcăreți” dintre români. Din rafinăriile care existau atunci și care lucrau la capacitate maximă se fura permanent benzină, care apoi era vândută la negru. Printre metodele folosite era ”furtul cu filmul”. Filmul era o pungă de plastic, lungimea fiind în funcție de nodurile care i se făceau la capete. Unii dintre angajații rafinăriilor umpleau acele pungi cu benzină și le scoteau pe poartă în genți sau pe cracul pantalonului, fiind în general ”mână în mână” cu cei de la pază. Rareori era prins câte unul, în condițiile în care toți știau ce se întâmplă, dar oamenii preferau să se descurce cum pot, chiar dacă era extrem de periculos.
Un decret din 1979 raționaliza vânzarea carburanților și stabilea prețurile de vânzare: benzina COR 96-98 7,50 lei/litru – benzina COR 88-90 6,80 lei/litru – motorina auto 4,00 lei/litru. Pentru a vă face o idee, salariile medii ale acelor vremuri erau în jur de 2000 de lei. Totodată, cele mai multe instituții ale statului erau obligate să renunțe la 50% din parcul auto și să înlocuiască mașinile care aveau un consum de până în 11%.
Puține autoturisme fabricate în occident ajungeau în țară. Cele venite în anii 60-70 erau înlocuite treptat cu Dacia, Oltcit, Trabant, Skoda, Lada și Volga.
Atunci când ieșeau la plimbare sau cu treabă, principala preocupare a șoferilor români era ”să nu dea nas în nas” cu miliția. La cât de puține mașini erau în trafic, acolo unde existau posturi fixe, numite ”borcane”, sau acolo unde se organizau filtre, nimeni nu scăpa neoprit.
Se dădeau șpăgi în acele vremuri?
Nu trebuia să ai o problemă tehnică la mașină, una cu actele sau să conduci sub influența alcoolului. Chiar dacă erai în regulă, dacă milițianul voia să îți găsească ceva… îți găsea. Și nimeni în afară de cei din aparatul de partid sau din rândul instituțiilor de forță nu îndrăznea să ridice tonul la milițieni, pentru că nimeni nu voia să ajungă ”la beci” sau să fie bătut cu ”responsabilitate și pasiune”.
În privința șpăgilor, se dădeau și atunci, dar era extrem de riscant. Dacă milițianul era unul cu simțul datoriei, ”ofertantul” găsea astfel cel mai rapid drum spre închisoare. Șpăgile se dădeau și cash, dar și în natură, în special alimente. O găină, un pachet de Kent sau de cafea, dacă șoferul era unul descurcăreț. Milițienii aveau drepturi depline. Puteau în orice moment să îți răscolească toată mașina și să confiște orice găseau. Românii care creșteau porci la țară și îi tăiau în preajma sărbătorilor treceau prin adevărate aventuri pentru a transporta carnea cu mașina. Se puteau trezi oricând opriți în trafic și cu carnea confiscată.
În acei ani nu existau probleme cu drogurile. Erau în schimb aceleași probleme cu cei care conduceau sub influența alcoolului. Nu existau etiloteste precum cele de astăzi, testarea făcându-se cu fiola. Cei care erau puși să sufle aveau mari emoții dacă partea galbenă din interiorul fiolei de sticlă se înverzea…
Cât despre cum se efectua un control în trafic pentru verificarea stării tehnice a autovehiculelor, vă prezentăm astăzi imagini din arhiva Cineclic, înregistrate în urmă cu 50 de ani, în 1973.
