Se apropie sezonul rece și mulți posesori de mașini se gândesc la antigel. Nu este deloc greșit să faceți o verificare a densității, dar și să luați în calcul o schimbare, dacă ați parcurs peste 30 de mii sau peste 200 de mii de km, în funcție de tipul de antigel pe care l-ați folosit, dar și dacă ultimul schimb a fost făcut în urmă cu maxim 5 ani (unii producători garantează acest interval). Recomandarea este pentru schimbul la doi ani, în special pentru produsele mai ieftine, care reflectă astfel și calitatea. Cifrele diferă, iar acestea sunt întotdeauna precizate de producători.
În primul rând, deși șoferii cu experiență și pasionații de mașini știu cât de importantă este schimbarea antigelului, trebuie să admitem că cei mai mulți dintre utilizatori nu au astfel de cunoștințe și nu întotdeauna se adresează unui service, unde mecanicii știu exact ceea ce au de făcut.
În mod eronat, mulți cred că proprietățile antigelului sunt de luat în calcul doar în sezonul rece, când concentrația nu trebuie să permită înghețarea lichidului. Este foarte bine de știut că antigelul este la fel de important și în sezonul cald, așadar în toată perioada de funcționare a unui motor, indiferent de anotimp. Principalul scop al antigelului nu este să nu înghețe în motor, ci să îl răcească în timpul funcționării, să îl menține în limitele de temperatură care asigură o bună funcționare și durabilitate în exploatare.
Ca orice lichid, antigelul își pierde proprietățile în timp, în plus contaminându-se și cu tot felul de impurități prezente pe tot traseul de răcire de la motor. Trecerea timpului sau utilizarea excesivă sunt factorii care impun schimbarea antigelului.
Cum alegem antigelul și de ce este importantă culoarea
În primul rând trebuie să respectăm indicațiile producătorului mașinii. Fiecare producător de motoare termice recomandă un anume tip de antigel, pentru că fiecare motor este realizat din anumite aliaje, acestea având rezistență diferită la coroziune.
Alegerea greșită a tipului de antigel duce în timp la deteriorarea întregului traseu pe unde circulă, uneori pagubele fiind considerabile. Deci, nu doar concentrația este importantă, ci și compușii din lichidul de răcire.
Este evident că și calitatea diferă pentru un lichid cu aceeași culoare, în funcție de producător, dar în mare sunt respectate compozițiile, pe cale de consecință și caracteristicile.
Vom exemplifica, pe tipuri de culori, ce diferențiază lichidul de răcire. Trebuie precizat că baza oricărui antigel este formată din combinația apă – etilenglicol sau propilenglicol. Diferențele de culoare sunt însă în funcție de aditivii care se adaugă la combinația de bază.
Antigelurile sunt de trei tipuri: G11, G12 și G13 (conform clasificării General Motors USA)
Veți observa că sunt mai multe nuanțe în comerț, dar baza este de trei categorii.
Clasa G11 – inițială, cu un set de bază de aditivi anorganici și proprietăți de performanță redusă. Antigelul din acest grup are cel mai o nuanță verde sau albastră.
Clasa G12 – principalul tip de antigel. Compoziția include aditivi organici (carboxilat și etilenglicol). Un astfel de antigel este destinat în principal camioanelor grele și motoarelor moderne de mare viteză. Are o culoare roșie sau roz.
Clasa G13 – antigelul în care propilen glicolul acționează ca bază. Un astfel de antigel este vopsit de producător în galben sau portocaliu. Caracteristica sa caracteristică este faptul că, atunci când este eliberată în mediul extern, se descompune mai rapid în constituenții acesteia, spre deosebire de etilen glicol, fiind considerat mai ecologic.
Explicațiile sunt sumare, sperăm noi pe înțelesul tuturor. La fel de important este de știut că este cel mai bine să optați pentru antigelul gata preparat, iar dacă decideți să faceți singuri schimbul, să nu amestecați sub nicio formă antigelul concentrat cu apă de la robinet, respectiv cu apă nedistilată. Aditivii și alți compuși din antigelul de bază reacționează cu cei din apa nedistilată și așa ajungeți să blocați termostatul din cauza unor depuneri, să distrugeți pompa de apă a motorului sau componentele din cauciuc de pe traseu.
Totodată, nu amestecați tipuri diferite de antigel. Nu întotdeauna aceste lichide sunt miscibile (proprietatea de a se amesteca), iar rezultatul amestecului nu mai îndeplinește proprietățile de răcire.
Despre cum se face schimbul de antigel și despre cum se aerisește instalația, în cazul în care vă încumetați să faceți singuri aceste operațiuni, vom reveni cu un nou material marca ICars, în care vom detalia principalele greșeli care se fac și consecințele acestora.
